se dezleagă umbra dinspre realitatea albă
a mâinii drepte ce caută pe dedesubt
lumina din trupul adormit pe cat
în jocul de cărți măsluite
și-n viața jucată banal
cu asul din mânecă
tremură împovărat
săracul trișor
ce mărește
și potul
mințit

se-nvinovățesc imoralele dezamăgiri
adunate toate la semnul cel scris
și plictisit de nuanța stacojie
a unghiei galbene de fum
stinge țigara sub talpă
ce dă o ultimă carte
pe masa tăcerii
cade scrumul
și-o închide
la semnul
final.