M-am trezit azi cu senzația că vin din trecut,
sunt într-o nebuloasă din alt timp,
aș vrea să teleportez simțurile mele în viitor,
unde x și y sunt doi iubiți pătimași,
din minerale să curgă albastrul venelor tale,
din frunze să cânte dimineața,
din cer să picure poezii în nota sol,
trăim în trecut o viață dublă,
tu ești eu, iar noi suntem voi,
oglinda sufletului nostru se sparge de timpane,
ușile se deschid închizând ochii fantomelor,
copiii noștri vor iubi zâmbetul nopților,
imaginea dilatată a unei dimensiuni eliptice.

M-am trezit azi în trecut,
ca un dumnezeu pătrat, sugrumat de perete,
cu brațele pe piept, în sensul acelor de ceasornic,
din ochii mei a început să curgă adevărul,
pereții orgasmici zvâcneau a iubire,
din 3, 5 a devenit 9, iar zero a multiplicat ziua de ieri,
”te iubesc!” a strigat un nebun pe stradă,
în timp ce razele de soare se topeau
pe sticla din umerii tăi,
o viață închisă în eprubetă, pe care scrie-
”mâine vom trăi din nou.”