Coama sură

Coama sură
cu copite umflate de apă
a dat buzna în cântecul meu
bătut în argint
și sânge vestitor de iapă
rostogolindu-mă peste ochii plânși
ca o clepsidră
M-am agățat cu rănile
în șapte capete de hidră
hulind pe cei ce stau cu mâna-n sân
plimbându-și mângâierea peste suflet spân
Eu n-am copite
iar nechezatul meu e surd
să pot chema din strajnice tenebre
mirosul ud și palmele tocite
de-atâtea albe sunete chircite
Mor cocoșii rânduri rânduri
pruncii au căzut pe gânduri
și din ape înnoptate
m-a strigat singurul frate:
- Unde să mai prind o șoaptă
sau o poamă cât mai coaptă?
Și din malul zdrențuit
zgomot aprig de copită
m-a călcat ca o ispită
ascuțindu-mi nările