Colindătorii iarăși cete vin,
Cântă în tindă ,,linu-i lin,,.
În casă cu drag îi primesc,
Am fost ca ei, îmi amintesc.

Plecam să colindăm în sate,
Eram primiți cu bunătate.
Dădeam urări,dădeam binețe,
Uram doar veșnicie, tinerețe.

Cu glas de clopoțel cântam,
Apăreau chipuri pe la geam,
Cu fețe rumene și zâmbitoare.
Le făceam cinste și onoare.

Primeam de toate intr-un coÈ™,
Era ornat cu flori, era frumos.
Avea în jurul lui beteală,
Ce nu-ncăpea, puneam în poală.

Eram copii, ai iernii mesageri,
Ochii-i închid, parcă a fost ieri,
Nu ne păsa de viscol și nameți,
Umblam în noapte, pâna-n dimineți.

Acum,parcă totul e schimbat,
Cu lacăt porțile s-au încuiat.
S-a dus colindul pe-nserat,
E sărăcie mare peste sat!

Copilărie fericită am avut,
Dar iute anii au trecut,
Și iernile cu ger și vânt,
Se-aștern în părul meu cărunt.