Un vant raslet isi sterge lacrimile de geamuri
iar duerea din mine o simt
in picurii ce curg pe ramuri,
Toata durerea iubirii ce plange,
iubure ce vrea sa-mi verse din lacrimi,
iubure ce vrea sa-mi verse din sange.

Nu ma lupt cu nimeni, nici chiar in vis
si totusi ma simt vesnic invingator
si vesnic invins,
Paienjenii au umplut apa vie
iar eu pun durerea amara
pe aspra coala de hartie.

Ma indemn sa fiu si o clipa chiar sunt,
undeva pe camp, in noapte,
sub cerul albastru a murit un cuvant,
Toamna sangereaza peste a mea durere
si inima-mi lovita
ragaz de moarte si-ndurare cere.

Spre nu stiu ce sfarsit un zbor s-a intins,
cu palpait de sfeznic o lumanare a murit
si un copac s-a atins,
Se revarsa in mine drumurile pe care ai plecat,
sunt rascruce de drumuri de vant
iar calea spre cer e un drum desfundat.