scoți din geantă
încet
un bilet de tren și asta îți amintește de el
o carte din care vă plăcea să citiți împreună și asta
îți amintește de el
o poezie neterminată și asta
firește
îți amintește de voi

frigul
își trece zimții prin rotula memoriei
șuier de seceră știrbă și-atât
nimic să te mire doar o cădere înceată un vis unde luneci de la secundă în jos

apoi sunetul lumilor frânte
cât o coajă de ou cât o gheață subțire sub talpă

o întrebare toacă mărunt așteptarea
cade cerul pe tine
rumeguÈ™ de-ntuneric

dintre corzile gândului
asculți cum te numără îngerul
și zâmbești

și zâmbești

într-un colț
cineva
pregătește prosopul