Îmi plimb lalelele pe staniolul vid al lui Undrea care mi-a adus corcodușii în floare și i-a așezat la picioarele troienelor.
Lalelele mi-au scăpat din lesă și îmi aleargă câmpurile incandescente ca să ajungă în tara lui Haos...să-i culeagă sunetele scăpate de flaut bolnav în drumul său spre joi și să i le înmâneze pe tavă de ceară crăpată de ziuă...
Iar Haos să le primească și să le așeze la locul lor în portativ.
Să-i fie cântate, lăudate, adunate, întipărite în vene, transformate în ectoplasmă multicoloră ca să le poată memora în uitare