și dacă ai cunoaște pădurea culcată în lac
sau cuvintele aranjate ca soldații
eu tot un război am să-ți par
și viața mea tot un cerșetor are să fie.
din iarba crescută pe frunte
tot ocnașii au să scoată
păsările foamei și ale libertății
și tot pe mine mă voi plânge
cât n-am nevoie de nimeni
cât sunt o revoluți
cât sunt un om deznădăjduit
cât sunt un om extraordinar
și cât va exista cerneală și hârtie
nu am nevoie nici de dumnezeu.