M-au îndoit amintirile și m-au bătut ploile
Mi-au crescut în spate, ca iarba, nevoile -
M-am uscat boierule de când de sus
Þi-a trimis Dumnezeu aripi și te-ai dus.
Nu mă mai adună nimeni după drumuri
Când își umple toamna părul cu fumuri
Nu mă mai cunoaște nici pădurea, nici munții,
Nu mai îmi sărută nimeni apele frunții.
Cocoana s-a îndrăgit de alt boier,
A dat toate vitele și oile altui oier
Și mie îmi sărută lacrimile gura
De dimineața și până și-arată luna custura.

Ia-mă boierule și pe mine în cer
Să mă dai slugă acolo altui boier,
Să mătur prin lună, să șterg de praf soarele
Și să vă spăl rufele și picioarele...

Ia-mă și pe mine să am grijă de duduca Irina
Cu ochii și cu mâinile ca lumina...
Să-i aduc stele, să-i fac păpuși
Să mă ascund ca altădată seara după uși,
Să-i povestesc de Kira-Kiralina și cei patruzeci de hoți
Că de-aici prea mă gonesc și mă huiduiesc toți.