Noaptea îmi beau cafeaua
Și pun în loc de zahăr
amintiri...

Citesc în zaț mersul pe șine
fără nici o stație
la ușa ta.

Ploaia ajunge-n mare
și în cer
dar nu te mai caută.

Pânza dorului meu
nu mai reține
roua viselor tale
și se destramă...

Dimineața îmi beau sufletul
Și pun în loc de gândul meu la tine
zahăr...