fior de răcoare-
flautistul c-un singur picior
deznoadă cântecele pădurii

cerul
pătruns este de ninsorile pământului

umbra tăcerii-
arcuită ca o aripă, se zbate
precum
struna de chitară
zăpada are reflexe verzurii
sufletul respiră prin iedera despletită


*
*
*

lumini pâlpâitoare pe marginea drumului
flori din diamante la geamuri
pentru micul cerșetor
primii fulgi

*
*
*


tăcerile umbre clatină
nedeșteptate peșteri
adâncul îl buciumă

izvoarele
sub preșuri de gheață
îngână descântece
stele
ochiuri de apă caută fața să-și spele


flori de fum deasupra livezilor
zbuciumul zăpezilor pe drumul sufletelor


*
*
*


amiază cețoasă
nu se mai vede zăpada
furnicile albe-
din răzvrătite furtuni
atrase sunt acum de frumusețea ascunsă a tainelor


nu se mai aud cântecele
poeților-vase de preț
din care picură
seva oaselor cuvintelor

*
*
*


**scriitorului Calistrat HogaÈ™**



se crapă de ziuă
luna-n salturi domoale
îmbrobodită-i
de un nor
încremenite sunt suflările vânturilor
zdrobite-s de copitele armăsarilor

strigătele văzătorului tainelor
balize-s la frontiera necuvântului
greutatea numărului
sfărâmă
bucuria
născută din iubirea față de Dumnezeu și
libertate