parcă am înghițit o gorgonă,
pântecul mi se otrăvește...
și lacrimile mele seamănă
cu evadarea șerpilor...
atât de multe, năuce,
de-atâta teamă!
căutarea lor înnoadă infinitul
într-o cheie...
dar am să pier ca Sfinxul,
pe buze cu o singură întrebare.
și tu vei fi de două ori greșeala!
frumos ca Oedip, dar biruit...
de profeția cutremurătoare...

25 ianuarie 2009, 19:07
pentru Felix