copilul-bombă apare în cătarea puștii
e dintr-o altă rasă
un automat
un alien fanatic
dușmanul

copiii-copii, civilizația, istoria, o lume
stau în spatele armei mele
dar tot are ochi verzi
de copil
prin lunetă îl văd culegând o buburuză
i-au învățat să zâmbească la fel ca noi

cum de se joacă un copil-bombă
la fel ca fiii noștri din Ierusalim
e un copil carne-de-tun
copil-terorist
copil-cuceritor
copil-diferit
copil-arab
copil-de-ucis
știu deși
ochii înțeapă când apăs ușor trăgaciul
glonțul pleacă spre „m a ș i n ă r i a u m a n ă t e l e g h i d a t ă d e p r o p a g a n d ă”
ajunge odată cu sunetul
tresare în explozia feței camuflată de zâmbet
cade
buburuza pătată de sânge
târăște vinovăția mea pe un obraz întreg
nu poate fi steaua lui David acolo
deși ar trebui să se știe
am fost soldatul perfect
el victima perfectă
în conflictul perfect

inevitabila ucidere poate fi raportată
copilul-bombă a explodat în gol
soră-sa îl jelește-n genunchi
ochesc
încă un copil carne-de-tun
copil-terorist
copil-cuceritor
copil-diferit…



Notă: citatul „mașinăria umană teleghidată de propagandă” este extras din textul de presă „Risipa de copii” al autoarei Angela Furtună