Încep să zâmbesc amar
gândul ascuns între pitici mă trezește noaptea
de atunci caut bezmetică pe piele
orice urmă cu mirosul tău
îmbibarea asta fir-ar să fie
o șterg cu spirit,
dar mă dau cu Armani să nu delirez
( de-ar ști tipul ăsta ce culoare am, ar înverzi )
nu, nu ești beat
ai ochii prea vii
un motiv de plimbare pe Averescu
cu pântecele gol,
am să mă întorc la celălalt capăt din gară
trenul ăsta nu zăbovește prea mult,
din ultimul vagon am să-ți flutur eșarfa albă
e clar că rămâi pe peron
de azi încolo,
doar moartea mai are bilet de voie,
pentru noi
e tot și gata.