la început credeam că ești o fată bătrână
și când treceam prin fața blocului tău
îmi scoteam pantofii și mergeam pe vârfuri
îmi era teamă că o să mă auzi
și o să-ți treacă prin gând
să mă inviți la vreo ciorbă
eram convins că citești poeziile
cu aceeași plăcere cu care o babă
își pupă cățelul în bot
sau mănâncă cu el din aceeași farfurie
apoi
m-am gândit că dimpotrivă
poți fi o femeie tânără corpolentă
numai bună de întors pe toate părțile
ca pe o brazdă de pământ fertil
în care să-mi las sămânța să cadă
cu voluptatea cu care un român din sud
da iama în grădina de căpșuni
a unui hidalgo înbisericit
și
mă mai gândesc că din împreunarea asta a noastră
atât de neverosimilă s-ar putea naște
copii creți sensibili duioși și strălucitori
ca niște poezii cu steluțe multe
dar
am să intru în taină în apartamentul tău
am să sparg toate oglinzile în care tu te cauți
cu lovituri fulgerătoare de pumn
am să-ți sfâșii camașa de noapte de sus până jos
și sângele din palmele mele
o să deseneze pe pânza mirosind a surghiun
un desen geometric asemănător cu acelea
de pe scuturile cavalerilor cruciați
și
dacă seara când vei reveni acasă
ai să arborezi cămașa la fereastră
ca pe un drapel de luptă
e semn că mă aștepți
și putem începe lucrările
la șantierul
decrepitudinii
noastre