A fost odată ca niciodată
un om ce renunțase să mai respire.
Alesese să respire in locul lui
pământul arat, botinele nepurtate,
păpădiile aeropurtate, cosițele rumenite,
animalele de curte
și acoperișurile nefericite.
Avusese într-un timp un rang foarte înalt,
inchipuiți-vă; in părul dragei lui se-nfoiau
toate cele patru vânturi sud-americane,
se făcea totuși vinovat de dispariția
unor minunate cocktail-uri care se bazau
pe zahărul de trestie pe romul căprui
și pe uimitorul său talent.
A trăit așa mult timp,
aproape douăsuteoptzecișiopt de secunde
abia mai apoi a murit.
Nu știe nimeni de ce !