este un timp care des cumpănește:
despre mișcarea copacilor în forfota
unui sticlos gând
la patru fire de aer mai sus puse de inimă
cum pălește ochiul meu mustos si amplu.
de lacrima care se arată furiș,trepidare
a luminii.
iată cum surprind aerul de mustăți,rostogolindu-l
în fumuri,prin alveolele avide.
descumpănind timpul acesta care delapidează,
memoria propriei mișcări,urma nepotrivitelor
palme