era o pasăre.
noaptea se cuibărea
în miezul meu cald.

dimineața ea mă răsplătea cu un zbor
până dincolo de gardul spitalului
dincolo de pomii înalți.

uneori aripa ei rămânea în mine.
era un sacrificiu uimitor.
nu știam cum altfel să-i mulțumesc
așa că o lăsam să mă locuiască.

într-o zi nu a mai plecat niciunde.
eu am rămas aici nemișcată
cu tot zborul înlăuntrul meu.
pasărea se prefăcea că doarme
dar eu știam
că a murit.