liniștea
în care-mi învelesc gândurile
crapă înspre dimineață
și atunci ignor totul
privind împotriva nopții
și mai ales împotriva
a ceea ce nu-mi place

respir din dimineața proaspătă
și ascund sub limbă toate
amintirile din cuvintele
nerostite
încă
îndărătul lor
regrete și poate trupul altcuiva
încearcă să mă împrăștie
printre bârne de lumină

și numele meu
asemenea ochiului ascuns
în spatele unei perdele
intră în zi echilibrând
distanța dintre două spații