[s’au ferit toți din calea nedefinită a
fostului polițist]

când nu e trântit în mijlocul șoselei știi
că lipesește ceva că u. nu va mai fi niciodată la fel
de acum aurolacii bărboși sunt interziși în orice market
vânzătoarea de țigări în formă de țurțuri
e forțată să emigreze sau poate
să se reprofileze să fie țigancă
la colț de stradă
dar u. nu are colțuri îl are doar pe Motoretă și mirosul lui
de ciment fermentat și de gaz ilariant
te poți plictisi uneori
îi dăm un pachet de Winston fără filtru
o flegmă pe bocanci un moment de răgaz
un deceniu de mizerie mă sufocă latent
singuru’ vinovat e drumul ăsta strâmt
să’mi bag cenzura
________________________________________________
prietenii îmi spun s’o las baltă până la urmă
e un bețiv împuțit care oprește șoferi
veseli pe strada principală pentru că Motoretă
e vesel doar când e beat și nici atunci nu îi plac
glumele de genu’ ăsta
prietenul meu e fotograf și crede că
uniforma lui de polițai nici măcar nu e albastră eu știu
că el nici măcar nu e fotograf
dar asta nu mă privește
aparatul lui crede că Motoretă e de pe altă lume
și numai din când în când își amintește cum
printre tinerii fără pic de respect
din u. mă fixează și’mi dau seama
singura diferență e 40-de-ani-
și’un-drum-strâmt-până-la-sfârșit