Sunt eu așa de crud și rău
încât să nu ințeleg frumosul?
Sunt eu prea fals și prea confuz
încât să nu-mi respect norocul?

Să nu știu eu,ce înseamnă sincer?
Să nu-mi cunosc eu gândul meu?
Ar fii greșală capitală
pentru o viță de nimic.

Să nu pot ține la iubire,
când după ea tînjesc mereu.
Nu ar fi oare prea de tot
să spun mereu același:NU POT.

Nu,ăsta e doar un gând
ce nu mă lasă să mă inec
în propriul meu mister al vieții mele.
Plutesc pe valul efemer,de unde te privesc.