Sunt un nucleu cu prea multe orbite
Nemarginirea ca s-o pot învinge,
Dușmanii morții nu mă pot înghite
Și-n fluxul vieții m-or împinge.

Am tot întregul rotunjit în mână
I-am pus noblețe în spirit și rostire,
Am pus în palme lacrimi pe țărână,
Iubirea să învețe s-o respire.

Să caute lumina stinsă într-un sărut
Din care noaptea pierde arse stele,
Prezentul cu viori în care am dispărut,
Ca să mă prind în joc tăcut de iele.

Și nefiresc iubito pune-mi frâu
Când simt lăuntrul năpădit de fluturi,
Și ochii tăi cum picură-n desfrâu
În dimineți învinse de săruturi.