CE ÎNSEAMNÃ, DE FAPT, A AVEA DIN BELȘUG


Să ne fie mai bun traiul nostru de jug?
A avea, a spera, a putea să mai ceri,
A întoarce pe dos planul lumii de ieri?

A te-nchide în mit cu tăcerea pe jos,
A cerși liniștit un grăunte de ros,
A te pune pe jar când în Soare roiesc
Mii de raze-n zadar pentru ochi ce doresc?

A mai bea de necaz înc-o sută în plus,
A te umple de haz în tăcutu-ți apus,
A ajunge mai plin când hambarul ți-e gol,
A spăla mai senin rădăcina în sol?

Mă întreb tot mai des, ce-am avut și ce am
Într-o lume ce-a scos siguranța din neam,
Ce-am făcut din talanți, ce voi spune mereu
Când, tăcut, o să vrea să mă ia Dumnezeu?

Cum am știut (sau n-am știut) să mă bucur de zor
De un zâmbet curat, de o umbră de nor,
De o clipă ce-a fost de o mie de ori
Mai gingașă decât o grădină de flori?

A avea din belșug, o spui tu, o spun eu,
Nu înseamnă nimic din ce vrei, din ce vreu -
E-un mister necuprins de al inimii gând
Să se creadă sărac nu cel gol și flămând,

Nu acel ce a dus grija zilei de ieri
Sau acel care-a plâns pentru grele poveri,
Nici a celui ce-a știut penitența s-o ia
Din privare de trup sau orice altceva.

A avea din belșug se întâmplă atunci
Când, dorind să respecți cele zece porunci
Din aproapele-ți faci un tovarăș de drum
Care-ți cere și ia tot ce-i dai tu acum.