Căci tâmplele iți curg prin vene
Și venele îți cad din tâmple,
E timpul poate să se-ntâmple
De tine să n-asculte..rațiunea
Ce a crescut puțin mai stâng.

Călcat-ai pe ea
Împiedicată calea
Descurcă-nainte
Cuvintele ce vin țesute pe fir de neastâmpăr.

Așa începe povestea, din cufărul vechi
Trecutul prezent astupat de perechi.
E vechi sentimentul de voi,
Și nou singularul feminin
Singurătatea totuși...are caracter divin.