Biserica
lumina puternic în sufletul tău
când te-am găsit tristă
șezând pe un atom.

Þi se descompuneau lacrimile
în vid
de fiecare dată când încercai
să mă pătrunzi.

nu îmi e milă că am să rup
universul în două sub
sărutarea irisului tău
dar totuși aș prefera să mor într-o
îmbrățișare care să apropie
continentele
unele de altele
atât de aproape,
atât de aproape
încât sufletul tău
să se audă
ca o reflexie
undeva
departe… departe…
în sufletul meu.