Atunci când seara sosește
Și stau așezat în pat
ÃŽntr-o dulce reverie
Intru mereu cufundat.

Și se face aievea timpul
Ceasul ca să nu-și mai bată
Iar pe o cărare-n vis
Înima-mi așa tresaltă.

ÃŽmi apari acum iubito
Și ne ținem strânși de mână,
Mergând pe-această cărare
Plină, plină de morună.

În pădure vrei să mergem,
Tu trăgând de mine dragă
Și ușor îți cad in mreje
Fiindcă ființa-mi este bleagă.

Copacii ne împresură,
Frunzele lor cad din scutur;
Lângă mușchi, arbuști și plante
Se aud aripi de flutur.

Buzele tale ce-s suave
Pe-ale mele le strivesc
În timp ce trei căprioare
Merg agale și privesc.

Păsări multe de tot soiul
Prin preajmă zburătăcesc;
E o-ntreagă armonie
Și încep să te iubesc.

Dar un vâjâit de ape
Parcă vine peste noi
Și-un ciudat zbieret de oaie
Ne oprește pe-amândoi.

Te uiți cu ochi goi la mine
Unde dragoste eu văd,
Însă-s trist de-mprejurare
Neputând s-o întrevăd.

Astfel zic cu jind "Iubire",
În timp ce îți privesc bulbii:
"De-am fi stând o vecinicie
Ne-ar fi mâncat de tot vulpii...".