Plang cu lacrimi de sange
Si acuma bantui ca un hoinar fara nume
La marginea umanitatii perene

Imi reneg parintii care s-au nascut din sablon
Ceea ce ma chinuie
Noaptea cand luna plina a constiintei nu rasare

Imi reneg iluzia de a fi om
Ma privesc in oglinda si suspin
Vad un om

Imi ascund privirea
Printre lespezi mari de piatra
Si astept fara motiv, cu ochii plini de gheata
Sa uit ca exist,

Imi reneg firea mea fara sens
Si ating cu mana dreapta cerul
Scuturand norii plin de amintiri

Imi reneg gandirea analitica
Fiindca transforma floarea in metal
Ca o ceata de mamifere cu picioare de plumb
Intr-un con de umbra al demiurgului plan