Poate că vorbesc
pe vremea din
alte lumi dar
în cea mai adâncă
fereastră e casa
mea plină de
zei luminoși
unde mă arde
un mare vis :
de la cap
până-n pământ
plin de aur
și argint
Nu ies ziua
să mă sting
doar întineresc
pe-ascuns
la-mpuiatul lunii
când
joacă apele cântând