cercuri de diferite mărimi trasez
mă târăsc în carnea tălpilor —
un vierme nounăscut sunt,
muşc cu poftă din moartea mea

în timp ce-ţi ciuguleşti aripile,
neinteresată
nici măcar de soarta lor,
ascultând refrenul pământului —
un disc învechit ce repetă neîncetat
acelaşi cântec.

sufletul mi se furişează desculţ,
lăsându-mă să-mi savurez trupul
în linişte;

habar n-am în ce direcţie o ia,
nici nu ştiu dacă urcă
sau coboară treptele.

poate-mi trimiţi o vorbă,
dacă vei afla,
cu penele moarte care mă vor vizita
în zilele de sărbători
sau cu pietrele care mă vor feri
de frigul meu,
mângâindu-mă cu tăcerea lor doar…