Nu mi-a plăcut niciodată să joc șah
Am preferat întotdeauna jocul de table
Mă pricepeam mai bine să construiesc „case”
Decât să fur un rege sau regina.

Tata a încercat să mă învețe mereu tainele șahului
Dar eu vedeam dincolo de reguli și trișam rigorile
Astfel pionii mei avansau mai repede și calul meu
O lua la galop- în timp ce nebunul, preferatul meu
Se plimba prea libertin și nestingherit pe tablă
Părând chiar anacron într-un joc prea fixist.
În capul meu nebunul fura regina și-o ducea departe
În lumea lui de artist- asociere furtunoasă...

N-am înțeles de ce regina trebuie să-și apere regele
În timp ce regele stătea în locul lui prea rece și monoton
Mișcându-se doar în jurul lui, prins în propriul cerc
Neputincios și rigid, îmi parea chiar inutil...
Regina dădea viață tablei de șah- odată doborâtă
Pentru mine jocul era terminat.

...

Nici acum nu-mi place șahul și tot prefer tablele
Dependența de zaruri pentru o mutare bună
Îmi plac sorții și satisfacția adusă de o dublă de zar.