Jale




Apele oglinzii se desfac spre maluri;
Lasciv si nesperat
O salcie-plangatoare se ingroapa.

E nor cu vara adunata…

In grota dulce, alene, umbrele se-ngroapa.
Trista, scapatata deja
Viitoarea pata pe obrazul lumii se intinde
Zbuciumata. Cu o mana rece
Pala, noduroasa,
Lumina unei luni aprinse
Se rasfrange peste groapa.

Se scufunda totul, umbrele pocnesc;
Ramul salciei se-noada;
Peste mana moarta apele
Se-aduna din oglinda sparta
Ce ma-ngroapa.