nu mai iubește muzica inima ta neagră și grasă
nu mai iubește apa de ploaie călcată în picioare de
omul de la rebu
omul cu cicatrice
ciuperca verde cu părul despletit
ascunsă în coloanele de fum ale orașului
de două ori sâmbăta și o dată duminica
mă vizitează îngerul john
bunul si dragul meu prieten nu vine niciodată cu mâna goală
vine cu pungi pline de napolitane și biscuiți
păcat că nu mai iubește muzica urechea ta imensă
ca o pâlnie peste acordurile tandre
ale viorilor din parcuri
nu mai iubește muzica genunchiul bolnav al pianului tău
din sufragerie
își mușcă degetele
claviatura se învinețește și plânge
nu mai iubește muzica părul tău castaniu în care se aud chitări acustice
și orgi și muzicuțe
și mirosul de pâine prajită
care alungă pisicile albe din curte
așa am început fiecare zi
o simpla conveniență
după ce am fotografiat locul guguștiucii porumbarul
chipul albastru al lui dumnezeu
ascuns într-o sticluță cu iod
o domnișoară sinistră în întuneric își developează părul
cârtițoiul primăverii standardizat în garsonieră
unde plângea mama contesei
îngerul cu albeață la ochi se furișa în spatele santinelei
țipând în urechea paralizată a șobolanului infatuat
făcându-i o ultimă reverență