la paris ningea peisajul pe-o mână
chipul ei fremăta fericit într-o rână
o să te-aştept ferecat într-o armură frumoasă
poate o să mergem la cafenea să ne descotorosim de presiuni de evenimente de sentimente
să le punem pe-o tavă pe-o tipsie de argint înjghebat
dintr-o întrebare şi-o lucire din artistul ratat
o să te invit mai apoi în patul meu somptuos
sculptat din sărăcie şi os
să facem amor să ne iubim în tihnă ca sfinÈ›ii
ne-om mai legăna câteodată în caruselul evlaviei cu flori candide la butoniere
până când la paris ninsoarea va înceta dintr-o dată şi
în vara curată
câmpul se va apropia mirositor de oraş
aici aromele sunt încă în pregătire aşadar
hai să bem o cafea un lichior şi-un vin într-atât de rar
încât
să nu mai putem cuvânta
nimicurile fericirii la doar o cafea