În fiece noapte în camera
de gardă a spitalului municipal
un fluture negru îmbrățișează
un fluture alb.

Bărbatul
rezemat de grilaj
privește în zarea ferestrelor
umbrele. Femeia asudă
într-un pat, perfuzia picură, cuburi
de azur o înghit; în fiecare
un fluture negru
îmbrățișează un fluture alb.
Vântul soarelui le alungă
cenușile.
Dar el nu aude nimic:
doarme pe piatra umedă.