Spărgeam vitrine prin oraș. Din ele
ieșeau mătăsuri și pantofi de sport
televizoare, blugi și genți de piele
și lenjerii și-articole de mort

și se-nșirau în urma mea pe stradă
era ca un cortegiu sindical
eu dirijam această mascaradă
tambur major cu iz provincial

tu însă nu vedeai această joacă
-stăteai pitită după draperii-
degeaba mai spărgeam vitrine dacă
nici nu vedeai, nici nu voiai să știi

în drumul meu pe strada principală
mă saluta cîte-un ales local
eu defilam solemn în pielea goală
poliția-ntocmea proces verbal

cîinii-și roteau duios covrigii-n coadă
nici mariustucă nu avea bretele
vitrinele continuau să cadă
și nici nu mai dădeam cu pietre-n ele

pe urmă m-am trezit. Nici o scofală
vitrinele erau acolo, toate
doar manechinele în pielea goală
jucau șotron și renț, pe dezbrăcate.