Altă mireasmă
are sufletul
cu forfota soarelui
de magme în gene
când îl duc
a/sfințit
prin văzduhul
unor regnuri
spre roiul nașterii
primordiilor
Vai , nouă!
și peste toată
rana înfrunzită
a somnului adamic
din cuvântul
care a visat
visul cosmic
gustat de ape
pământești
trece un pod
de aripi
și la Tronurile
evlaviei
lăcrimează ochii
săbiilor
Poate aud sfinții
în golurile beznelor
cum îmbrătânește
anevoie
spaima descoronată
a demonului
orbit de scântei