Urme de pași și dâre de voci
descoperite pe o plajă pustie atunci când carele de cenușă
se prelingeau în pântecul Levantului.
De atunci vrăbiile s-au desfrunzit
iar somnul a prins a deveni hermină unei dudui rătacite
între hoiturile slovelor.
Ceasurile au ajuns a-și devora limbile ca nu cumva
timpul să devină sarma.
Lacătele s-au ascuns printre aburii zorilor;
ruginirea devenise palidă și puțin isterică.
Iar noi, cei rămașii, ne ocolim zidul și umbra și pita și cerul
Am putea să rănim noaptea și dat să nu ne fie a o îmbălsăma.