NIMIC NU E-NTAMPLATOR !




Visam intr-o zi la paseri albastre,
dar firul s-a rupt si m-am trezit.
E toamna tarzie sau iarna inceata
aceasta oglinda cu ape in nori,
pictura pe sticla
si lacrimi – o ceata,
tarziu peste noapte,
in pasi trecatori.
Am visat mai departe la paseri albastre,
si ochii navalnici pornit-au in zbor
pescarus peste pleoape,
si-n cer - un cocor.
Ceaslovul mai bate sau o clipa respira,
minutarul razbate prin stele,pe cer,
mi-e sufletul barcuta cu vele
iar vantul adie placut …
si-acum mi-amintesc si il mai ascult . . .
eram aripa-n zbor printre ele.

Mai tac uneori , se intampla,
nimic nu e-ntamplator,
mi-e pasul o urma ce se stinge de`ndata
ce paseste-ntr-o alta secunda de zor.

Visam intr-o zi o fantana pe frunte,
iar ochii-au inceput degrab-a sapa ,
adanc,mai adanc ,
din adanc prea adanc
strabatu fir de apa - un prunc.

Exista fantani pe pamant, si sant multe,
dar aceasta din urma urmata de-o stea ,
izvorata din ochii-mi , din ganduri marunte ,
aceasta fantana e pe fruntea mea !

Izbanda, izbanda ,azi “totu`”-i infrant,
izvor pe-a mea frunte ,pe cer si in vant !

Mai tac uneori , se intampla ,
izvoare port astazi pe tampla. . .

Nimic nu e-ntamplator! . . .