mereu mă agăț
de pânze de păienjeni!
mă iluzionez
că mă voi ridica...
visez prea mult, în timp ce
oamenii nu se mai complică
să iubească...
ei vor doar sex!

lăcrimez sub zâmbet,
pașii mei sunt mereu în palme!
vă scriu...
timpul mi se curbează
între tâmple... și trece
pe drumul suferinței,
acolo unde stau doar sufletele
care cred în Dumnezeu...

3 mai 2009, 03:00