Timpule, am o problemă cu tine:
m-ai invadat cu furnicile secundelor tale
și mă ronțăi din toate părțile
consumându-mă cu lăcomie și tenacitate;
supliciul exitenței noastre interdependente
mi l-ai ameliorat cu memoria
din care mi-ai decupat amintiri selective,
balsamuri și otrăvuri deopotrivă.

Timpule, ești ucigașul meu parșiv
disecându-mi existența, împărțită
în trecut, prezent și viitor, după voia ta;
mă desparți de cei dragi sau antipatici,
mă separi prin tine de toată lumea
și mă torturezi cu ce va fi !
Prezentul nu mai contează: a fost !

Timpule, esti singurul meu dușman,
dar te voi pedepsi când voi scăpa de tine
și, poate, voi avea alt rost!