ești sufletul meu...
îmi stai între sâni și te legeni,
amețit de gustul dragostei mele,
care își vinde lacrimile pe flori
de trandafir sălbatic...

ești dorul meu...
de cuvinte cântate în duet,
sărutând speranța din alergare,
până când luna se face soare,
început...

ești timpul meu...
lecția pierdută de tristul profesor,
ca să simtă dulcele mister al jocului
din rai... și toți, citind acest poem,
își vor dori să moară... hai-hui...

8 mai 2009, 13:53