Femeia imposibilă,
femeia de doi metri,
doamna din marmură de Carrara,
cea care nu fumează, nici nu bea.
Femeia care nu vrea să se dezbrace
din teamă să nu rămână gravidă,
vestală invincibilă.
Cea care nu vrea să fie mamă de familie.
Femeia care respiră pe gură,
femeia care merge
virgină până în camera nupțială,
dar reacționează ca un bărbat.
Cea care s-a dezbrăcat din simpatie
(pentru că o încântă muzica clasică).
Cea cu părul roșu, cea care a plecat pe brânci,
cea care s-a dat numai din dragoste,
domnișoara care privește cu un singur ochi,
cea care se lasă posedată
pe divan, la marginea abisului.
Femeia care face pe adormita
(bărbatul o luminează cu chibritul),
femeia care se dă pur și simplu,
pentru că singurătatea, pentru că uitarea…
Cea care a ajuns la bătrânețe fată mare,
profesoara mioapă,
secretara cu ochii cenușii,
domnișoara cu lentile palide
(ea nu vrea nimic de la falus).
Toate aceste valkirii,
toate aceste matroane respectabile,
cu buzele lor mici și mari
o să termine
prin a mă scoate complet din balamale.