Fost-am pământ,
și îmi odihneau în piept toți morții .
Veneau la mine, la masa rotundă și
tăceau .
Uneori...,și zic doar uneori ,
zîmbeau ,
privind dinăuntru la luciul oaselor mele .
Acum ,
doar tac
cu ochii în pămînt.
Strig către ei să se uite la masa pusă
am pregătit ospăț ,
și nu se scutură tristețea lor,
tristețea lor ...
definitivă .