vom ecorșa martorul până la prima mostră de libertate
când circuitul e închis mai rămân
până la glezne
flegmoni de scos la plimbare prin gama
notelor care suflă fals
în carnea stropită a celor mai josnice nevinovății
trag lanțul de după grumazul ultimei
statui aparente
criza o îngădui până când cifrele vomită o stare
mai bună decât osul expresiei
și nu mai bate la fund cu o rochie salvată
din pasul tău mai scurt
nu mai lămuri fesa de moartea care se răzbună
pe murmurul meu încheiat


nu a retras nimeni tentaculele încă
mai sunt doi scatofagi care așteaptă
aliterația simțurilor
proxima cauză poate diseca
grăsimea celor care au aur sub limbă
și-un zid care ducea sub y
valorile sterpe ale rumeniților casapi

ce e de ascuns se cerne sub cloaca celor care
sădesc stele pe lângă
stigmata marthyr
roba dispare
cum tresărea mescalina
sub patru comitate privizorii pe care le stăpânim

există la final condescendența
de a răpi plăcuta limită hermeneutică
am găsit pe sub piele
toate stările
le vând la jumătate de preț
în gâtul stării care mă tocmește pe îndelete

am de mâncat semnele
să nu mai rămână nimic să mă pierdeți