… sunt trist în dimineața dinspre ziuă
și bătaia inimii o aud la ușa din spatele degetului
ce mă arată deformat în oglinda sufletului tău
în rânjet isterizat cu tentă de negru
și cafeaua poartă doliu
suferindă răceala unui timp cu cearcăne
pe inelarul unei mâini transpirate
înecate în izvorul secat de ape
lovește iar săgeata otrăvită
înfiptă în prada agățată pe peretele cenușiu
dinspre apus
nimeni nu e vinovat
nici chiar tu
miez de noapte plec
spre alte dimineți
poate poposesc
clipe celeste.