Mă scrii pe rânduri albe,necurate,
Mă scrii cu gândul tău neostenit.
Sunt diva simțurilor tale.
Sunt un Isus la viața răstignit.

Nu-mi căuta rime perfecte,
Nu-mi trebuie metafore-ndrăznețe.
Hrănește-mă cu nepăsarea altora
Și lasă-mă să cresc pe dos,în stânga ta.

Mă țin de umbra tinereții tale,
M-ascund și tac în gălăgia ta.
Ascult cum lasă noaptea luna la culcare
Și mă topesc când se aprinde steaua ta.

Sunt alfabet al suferinței oarbe,
Sunt almanah al vieții necuviincioase.
Sunt poarta ce-ți așterne lumea la picioare
Și țărm abrupt și-ndepartat al mării tale.