Desfă-mă, cărare, în două izvoare,
Doi gemeni din mine să-și capete nume,
Povestea să-nceapă
Cu Someșul, care,
ÃŽn mersul prin lume,
În două se crapă.

Și Rebra și Parva ori Gersele – fiice,
De vor să m-adopte nu-mi ceară nimică.
Dar tu, cărăruie,
Fă norii să pice
Când matca mi-e mică
Și raza mă suie.

Cormaia și dânsa, crăpată în două,
Ca mine să-și ducă destinul în spate.
Sălbatică foarte,
De ninge ori plouă,
Privirile-i late
Mă treacă de moarte.

Anieșul deasupra tot dublu îmi pare
C-ar vrea să se-ntoarcă cu fața la stâncă.
De-aceea și visul
Desfă-mi-l, cărare
Și ține-mi-l încă
Să-mi dea paradisul.