Mi-s lacrimile poezie,
culori de triste amintiri
ce-au fost cândva o fantezie
în albe nopți de-adânci trăiri.

Un verde strop de fericire
s-a rătăcit în zori hai-hui
sfârșindu-se cu-a lui bocire
în norul ochilor căprui.

Și ei au plâns doruri albastre
sădite pe cărări de vis
departe, în păduri sihastre,
pecetluite în abis.

Mi-s lacrimile colorate
de căutare și de dor
iar pleoapele coboară noapte
peste privirea stelelor.

Panciu, 10 februarie 2008