Ars de soarele verii,
cu pieptul strălucind
sub cămașa albă cu guler răsfrânt,
împodobit cu un mac roșu.
Ochii, sub strașina zulufilor cafenii,
descoperă amuzat întâmplarea
și-i zâmbește feciorelnic,
cu mâinile adânc înfipte în buzunare largi.
Sunt tânăr, domnule, și n-am nici o grabă!
Pictorul îi pune clipa pe pânză.
Timpul mi i-a dăruit într-o ramă aurie.