Trecuse noaptea,umbră peste ape,
Și trestii lungi ar fi ținut în mână
Un timp egal cât irișii sub pleoape
Au adormit cu capul în fântâna.

Dar nu se știe timpul câtă dezlegare
În ierburi dus să se îmbrace mire
A risipit prin spațiu-n alergare
Să-i fie lumii cheag de alcătuire.

Vibrau lăute încărcate de tăcere
La ceas în zori când soarele-și spală
În florile câmpiei, butoaiele cu miere
Și vara îmbracă haina-i arhetipală.

ÃŽnvingem somnul pe un pat de umbre
Să ne-nfruptăm din dragostea firească,
Uităm cu totul de clipele mai sumbre
Și mai trăim o zi de vis, împărătească.